Diagnostic de apnee în somn

Sindromul de apnee în somn este o tulburare caracterizată prin stopuri respiratorii intermitente. Prin definiție, aceste apnee au cel puțin 10 secunde și apar cu o frecvență de peste 10 ori pe oră. În majoritatea cazurilor, apneea durează aproximativ 20-30 s, iar la unii pacienți durează până la 2-3 minute. Se disting trei forme de apnee în somn:

  • Apnee centrală (10%) Centrul respirator al creier este deteriorat. Acest lucru duce la eșecuri ale controlului cerebral al respiraţie. Cauza poate fi ereditară sau poate rezulta din leziuni neurologice.
  • Apnee obstructivă în somn (OSA) (85%) Cauza este obstrucția căilor respiratorii superioare în timpul inspirației (inhalare). Întreruperea respiraţie provoacă o reacție de excitare în care se restabilește permeabilitatea căilor respiratorii. Pacientul adoarme din nou, dar acest proces se repetă foarte frecvent.
  • Apnee de somn mixtă (5%) Cauza este compusă din imaginile clinice anterioare.

Pacienții care suferă de apnee în somn exprimă foarte des anormal oboseală în timpul zilei. Acest oboseală duce la pierderea performanței și așa-numitul microsleep, ceea ce duce la accidente, în special în traficul rutier. Din acest motiv, este util un diagnostic detaliat.

Procedura

Pașii principali de diagnosticare pentru identificarea sindromului de apnee în somn sunt:

  • Istoricul medical sau istoria altora de către partener.
  • Monitorizarea ambulatorie a somnului
  • Polisomnografie în laboratorul somnului
  • Dacă este necesar, examinări suplimentare de către medicul ORL (vezi - OSA) sau diagnostice cardiologice (vezi hipertensiune).

Un detaliu istoricul medical are o mare importanță, deoarece istoricul sau igiena somnului (obiceiurile de somn și, de asemenea, obiceiurile alimentare) contribuie semnificativ la detectarea factori de risc. Ar trebui solicitați următoarele informații anamnestice sau factori de risc:

  • Anamneza partenerului - neregulată sforăit, apnee.
  • Dimineaţă oboseală, dureri de cap, tendința de a dormi ziua.
  • Obezitate (supraponderalitate morbidă)
  • Alcool, nicotină
  • Somnifere, narcotice
  • Hipertensiune nocturnă (hipertensiune arterială)
  • Hipertrofia ventriculară stângă (LVH; inima stângă mărită) cu o cauză neclară
  • Greu de reglat hipertensiune (hipertensiune arterială).

Următoarele metode de diagnostic sunt disponibile pentru clarificarea ulterioară a sindromului de apnee în somn suspectat:

  • Monitorizarea somnului ambulator Monitorizarea implică diferite măsurători ale diferiților parametri, inclusiv: excursie respiratorie, oxigen saturație (SpO2), flux de aer nazal, sforăit sunete și inimă rată.
  • Polisomnografie Este o examinare care are loc în laboratorul de somn. Pacientul doarme cât mai netulburat într-o cameră monitorizată de o cameră cu infraroșu. În plus față de observare, o electroencefalogramă (EEG; înregistrarea activității electrice a creier), o electromiogramă (EMG; înregistrarea activității musculare electrice), o electrooculogramă (EOG; înregistrarea mișcării ochilor sau modificări ale potențialului de repaus al retinei) și o electrocardiogramă (ECG; înregistrarea activității electrice a inimă musculare) se efectuează. În plus, fluxul respirator, excursia respiratorie și oxigen saturare (oximetria pulsului) sunt, de asemenea, monitorizate.
  • Examinarea ORL Aceste măsuri sunt utilizate pentru a inspecta căile respiratorii superioare pentru a identifica orice obstacole care împiedică fluxul de aer.
  • Examen cardiac Acest examen constă dintr-un ECG pe termen lung și pe termen lung măsurarea tensiunii arteriale (Măsurarea tensiunii arteriale 24 de ore). Acest lucru este necesar deoarece pacienții cu sindromul apneei de somn deseori suferă de bradicardie (bătăile inimii sunt prea lente: <60 bătăi pe minut, în special în timpul fazei de apnee), tahicardie (bătăile inimii prea rapide:> 120 bătăi pe minut, mai ales imediat după faza de apnee) și aritmii cardiace.

Diagnosticul de apnee în somn este o modalitate importantă de a diagnostica sindromul apneei de somn, ceea ce determină atât o reducere semnificativă a calității vieții, cât și un pericol în viața de zi cu zi.