Diagnostics
În cele din urmă, diagnosticul bolii Alzheimer este un diagnostic de excludere atunci când este prezent tiparul tipic de simptome și când procesele de micșorare ale creier poate fi demonstrată prin imagistică transversală în absența constatărilor care indică o cauză diferită a demenţă. Prin urmare, pentru a clarifica demenţă, uneori este necesar să se efectueze un diagnostic cuprinzător de excludere. Aceasta include în primul rând documentarea atentă a simptomelor pacientului și istoricul medical precum și chestiunea unor imagini clinice similare la rude apropiate.
Examenul neurologic de multe ori nu prezintă anomalii în stadii incipiente și servește la diferențierea între alte boli ale creier și sistem nervos. O sânge testul poate oferi indicații privind prezența tulburărilor metabolice, deficit de vitamina, boli infecțioase și consum excesiv de alcool. Un examen de tomografie utilizând computer sau imagistica prin rezonanță magnetică (CT și RMN) arată o imagine tipică a micșorării creier, în special în zona lobilor frontali, temporali și parietali.
O procedură relativ nouă (PET = tomografie cu emisie de pozitroni) poate arăta un metabolism energetic modificat al zonelor afectate ale creierului. În prim-planul demenţă diagnosticul este testarea capacității intelectuale cu proceduri de testare neuropsihologice, cum ar fi testul Mini-mental-state. Astfel de teste neuropsihologice sunt utilizate pentru a detecta și documenta deficitele intelectuale în domenii precum orientarea către spațiu, timp și persoană, limbaj, memorie sau performanța creierului, cum ar fi mișcarea coordonare. În cele din urmă, diagnosticul bolii Alzheimer poate fi dovedit numai la o examinare a preparatelor cerebrale după moartea persoanei afectate, în care depozitele relevante proteine poate fi detectat cu mult peste un anumit nivel.
Terapie
În prezent nu există terapie cauzală pentru boala Alzheimer. Cu toate acestea, o serie de măsuri pot încetini evoluția bolii, pot reduce simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții celor afectați. Terapia simptomatică a demenței se bazează pe influențarea neurotransmițător echilibra în creier cu droguri și pe instruirea abilităților intelectuale ale pacienților; simptome însoțitoare precum psihoză or depresiune poate fi tratat și cu medicamente.
Sunt disponibile diferite medicamente pentru a îmbunătăți gândirea și memorie funcții. Pentru demența ușoară până la moderată, preparatele care intervin în metabolismul substanței mesager acetilcolină și creșterea disponibilității sale în punctele de circuit din creier s-au dovedit a fi eficiente. În demența avansată, succesul terapeutic poate fi obținut prin influențarea metabolismului glutamatului din creier.
Medicamentele precum memantina protejează punctele de comutare între celulele creierului de efectul dăunător al substanței mesager, care este prezent în exces în boala Alzheimer. Conform studiilor, preparatele Gingko-Biloba par, de asemenea, să aibă un mic efect pozitiv asupra gândirii și memorie performanţă. Simptomele psihologice precum agresivitatea sau depresiune poate fi tratat cu comun medicamente psihotrope, dar trebuie avut grijă să nu se administreze niciun medicament care să interfereze cu căile metabolice ale substanțelor mesager menționate mai sus, pentru a evita agravarea simptomelor demenței.
Tratamentul non-medicamentos al bolii Alzheimer include, de exemplu, instruirea în memorie și consiliere pentru rude (de exemplu, legea îngrijirii). Problema îngrijirii, tratamentului și acomodării pacientului este clarificată cel mai bine timpuriu.
