Diagnostic | Boală mintală

Diagnostics

Diagnosticul tulburărilor mentale se bazează pe doi piloni: poate fi dificil să se atribuie simptome individuale unor imagini clinice specifice, nu în ultimul rând datorită zonelor suprapuse între tulburările mentale individuale. Un „instrument” important în atribuirea și rezumarea tiparelor de simptome este așadar așa-numitele „manuale de clasificare” ale lumii Sănătate Organizației și Asociației Americane de Psihiatrie (ICD sau DSM). Acestea stabilesc criterii pentru diagnosticarea unei anumite tulburări mentale, cum ar fi tipul și durata anomalii sau combinația cu alte simptome.

O astfel de clasificare obiectivează diagnosticul și ajută la diferențierea între diagnostice diferențiale.

  • O examinare și interogare somatică (= fizică) conștiincioasă efectuată inițial servește la excluderea bolilor fizice ca bază a tulburării mentale. Sânge testele oferă informații, de exemplu, despre tulburările metabolice subiacente, în timp ce diagnosticul imagistic (computer sau tomografie prin rezonanță magnetică) relevă infecții sau procese de micșorare în creier.
  • Cealaltă componentă esențială a diagnosticului este anamneza psihiatrică (colectarea pacientului istoricul medical cu accent pe psihicul pacientului). Aceasta include chestionarea extinsă a poveștii de viață a pacientului, întrebări despre trăsăturile de caracter, atitudini și sentimente, precum și observarea comportamentului pacientului în conversație cu scopul de a surprinde personalitatea acestuia cât mai complet posibil. Acest tip de anamneză trebuie efectuat cu multă atenție, necesită mult timp și uneori poate fi o povară mare atât pentru examinator, cât și pentru pacient.

Terapie

Dacă tulburarea mentală se bazează pe o boală fizică, terapia acestei boli este de obicei decisivă și poate duce deja la succes. În terapia tulburărilor psihologice non-fizice, diferite metode psihoterapeutice și de terapie medicamentoasă sunt utilizate singure sau în combinație. Ce metode psihoterapeutice (de exemplu, psihanaliză, comportamentală sau terapie gestaltică) sunt alese depinde de tipul de tulburare care trebuie tratată și nu în ultimul rând de experiența și calificarea terapeutului.

Un număr mare de substanțe active specifice și extrem de eficiente sunt disponibile pentru terapia medicamentoasă a tulburărilor mintale, care în cea mai mare parte ameliorează simptomele tulburării respective prin influențarea substanței mesager. echilibra în creier. Din păcate, aceste medicamente au adesea efecte secundare semnificative, cum ar fi somnolență, lipsa senzației sau creșterea în greutate, astfel încât terapia medicamentoasă necesită o mare consistență de la pacienți și ar trebui cu siguranță monitorizată de terapeuți experimentați. În funcție de gravitatea simptomelor, sprijinul psihosocial poate ajuta pacienții să facă față vieții de zi cu zi.