Diagnosticul bolii Alzheimer

Sinonime în sens mai larg

Diagnosticul bolii Alzheimer, diagnosticul demenței, diagnosticul Alzheimer

Conform ICD-10, clasificarea internațională a bolilor, diagnosticul bolii Alzheimer include detectarea unei demenţă sindrom (memorie tulburare, cel puțin o altă tulburare de performanță cognitivă, limitare relevantă pentru viața de zi cu zi), precum și diagnostice complete de excludere. Testele neuropsihologice precum Mini-Mental-State-Examination (MMSE) sunt potrivite pentru diagnosticarea precoce a demenţă sindrom. Testul înregistrează un total de 11 unități în 10-15 minute, acoperind zonele funcționale de orientare, memorie, vorbirea și examinarea imaginii stratificate utilizând computer sau imagistica prin rezonanță magnetică (CT și MRT) arată o imagine tipică de contracție (atrofie) a creier, în special în zona lobilor frontali, temporali și parietali, cu mărirea cavităților (ventriculilor) umplute cu lichid cerebral (lichid cefalorahidian).

Imagistica este importantă pentru a exclude alte cauze ale demenţă sindrom. O procedură relativ nouă (PET = tomografie cu emisie de pozitroni) poate arăta schimbarea metabolismului energetic al celor afectați creier zone. PET documentează consumul redus de glucoză în lobii frontali, temporali și parietali. EEG este fie necaracteristic, fie prezintă un ritm de bază mai lent.

Diagnosticul diferențial al bolii Alzheimer

Este important să deosebim boala Alzheimer de alta cauzele demenței, care poate fi mai ușor de tratat. Acestea includ tulburări circulatorii a creier (a doua cea mai frecventă cauză de demență), infecții, boli de depozitare (de ex Boala Wilson), deficit de vitamina, demența alcool-toxică și alte boli ale creierului, cum ar fi boala Parkinson. Uneori există, de asemenea, o suprapunere relativ mare în tiparele de simptome ale Demența Alzheimer și depresiune.