Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor (EMDR) reprezintă o metodă de tratament pentru pacienții cu traume. Între timp, eficacitatea acestei metode a fost dovedită. Peste 80% dintre pacienții tratați se simt semnificativ mai bine după tratament.
Ce este desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor?
Elementul de bază al EMDR este utilizarea stimulării bilaterale pentru reprocesarea amintirilor traumatice. În acest proces, pacientul urmărește degetele terapeutului cu ochii. În acest proces, terapeutul mișcă mâinile înainte și înapoi. Metoda de tratament pentru desensibilizarea și reprocesarea mișcării oculare a fost dezvoltată de psihoterapeutul american dr. Francine Shapiro la sfârșitul anilor 1980. În timpul unei plimbări, a observat că era capabilă să se elibereze semnificativ de gândurile depresive și temerile cu privire la ea cancer mișcându-și ochii înainte și înapoi. Pe baza acestei experiențe, ea a dezvoltat metoda desensibilizării prin mișcarea ochilor și reprocesarea evenimentelor traumatice. Tradus în limba germană, „Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor” înseamnă desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor. Deoarece această metodă a produs rezultate la fel de bune, a fost introdusă și în Germania în 1991. În sfârșit, în 2006, Comitetul consultativ științific pentru Psihoterapie a recunoscut metoda ca bazată științific. Elementul de bază al EMDR este utilizarea stimulării bilaterale pentru reprocesarea amintirilor traumatice. În acest proces, pacientul urmărește degetele terapeutului cu ochii lui. În acest proces, terapeutul mișcă mâinile înainte și înapoi. Această mișcare este menită să ajute creier activează abilitățile sale de auto-vindecare.
Funcția, efectul și obiectivele
EMDR se bazează pe cunoașterea faptului că fiecare persoană are propriile sale abilități de procesare a informațiilor pentru a face față experiențelor traumatice, pe care le poate activa cu această metodă. In contextul terapie, elementul de bază este mișcarea ochilor, cunoscută și sub numele de stimulare bilaterală. Pacienții urmează degetele terapeutului cu ochii. În acest proces, terapeutul mișcă mâinile înainte și înapoi. Se crede că mișcările ochilor sunt comparabile cu faza de somn REM. În această fază REM a somnului, evenimentele trecute sunt procesate de creier. Același lucru este valabil și pentru EMDR. Înainte de tratament, trebuie luat un istoric detaliat al traumei. Baza tratamentului este recunoașterea groazei fără cuvinte. La urma urmei, trauma se caracterizează prin faptul că creier oprește centrul vorbirii în ceea ce privește trauma. Persoana devine fără cuvinte și nu mai poate procesa verbal ceea ce a trăit. Cu toate acestea, în cadrul EMDR, centrul de vorbire este, de asemenea, reactivat, astfel încât pacientul să poată procesa mai bine ceea ce a experimentat. Modul de acțiune al terapie ar putea fi dovedit fără îndoială. Cu toate acestea, nu a fost încă posibil să se clarifice în ce măsură mișcările ochilor au cu adevărat o influență asupra activării anumitor regiuni ale creierului. În prezent, se încearcă extinderea gamei de aplicații EMDR. Întrebarea la care trebuie răspuns este în ce măsură tratamentul poate fi și mai eficient tulburări de anxietate și, în depresiune. Rezultate promițătoare sunt, de asemenea, disponibile în acest domeniu. De asemenea, sunt efectuate studii pentru a determina dacă alcoolicii sau pedofilii pot beneficia și de EMDR. Încă din 1995, controlul calității a fost introdus în SUA pentru a promova în continuare metoda. Pentru a efectua aceste controale de calitate, organizația EMDRIA a fost fondată în SUA și societatea profesională europeană EMDR-Europe a fost înființată în Europa în 1998. Aceste două societăți profesionale asigură un standard ridicat de calitate prin certificări. Tratamentul tulburărilor traumatice de către EMDR a fost, de asemenea, recunoscut la nivel internațional. De exemplu, EMDR a fost recomandat de asistența medicală, victimele și asistența relativă (NOAH) după tsunami-ul devastator din Asia de Sud-Est. Astăzi, EMDR poate fi utilizat pentru a trata o gamă largă de mental sănătate condiții. Acestea includ post-traumatic stres tulburări (PTSD), precum și efectele experiențelor de viață stresante, durerea severă după pierderea experiențelor, traumatismul atașamentului, tulburările de comportament și dezvoltare ale copilului, sindromul epuizării psihosomatice depresiune, anxietate și atacuri de panica, și cronice durere.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Rezultate foarte bune se obțin cu desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor. Cu toate acestea, până acum nu s-a stabilit clar pe ce bază se bazează aceste mari succese. Studiile științifice ar trebui să clarifice care elemente ale metodei sunt absolut necesare pentru succesul acesteia. La Universitatea din München se desfășoară un proiect de cercetare, care este destinat să elucideze în continuare mecanismul metodei de tratament. S-a constatat deja că fixarea ochilor pe mâini are un efect semnificativ asupra scăderii simptomelor. Într-un grup de control fără fixare explicită a ochilor pe mâini, simptomele nu au scăzut la fel de mult. Cu toate acestea, în acest studiu, mișcarea mâinilor și co-mișcarea ochilor nu au avut niciun efect asupra rezultatului. Stabilirea atenției asupra mâinilor a fost crucială pentru succes. Astfel, în aceste studii, influența mișcărilor ochilor nu a putut fi încă demonstrată în mod clar. Pe de altă parte, însă, a fost posibil să se demonstreze că trebuie stabilită atenția pentru a procesa experiențele stresante. Toate studiile efectuate până acum ar putea dovedi că aplicarea EMDR aduce îmbunătățiri în simptomatologia pacienților cu traume. Cu toate acestea, studiile nu au reușit să demonstreze fără îndoială dacă acest lucru se datorează presupunerii de bază a mișcărilor ochilor care a fost urmată până acum. Deoarece studiile au reușit să confirme unele dintre ipotezele făcute, cum ar fi expunerea privirii la ochi, a fost acceptată științific. Deoarece mișcările specifice ale ochilor, care sunt considerate a fi nucleul metodei, probabil că nu au această mare influență, la urma urmei, EMDS a fost ocazional ignorată ca pseudostiință. EMDS a fost totuși capabil să își păstreze rangul ca metodă științifică, deoarece componenta de confruntare, în care pacientul se confruntă direct cu stimulii traumatizanti, produce efectul real al acestei metode.
