Cursul căii vizuale | Calea vizuală

Traseul căii vizuale

Calea vizuală se extinde de la retina ochiului spre diferite zone ale creier. Cea mai îndepărtată zonă a creier este situat în peretele din spate al craniu și astfel la cap pe partea opusă a ochilor. Începutul cale vizuală este reprezentat de celulele senzoriale ale retinei, tijele și conurile.

Prima parte vizibilă a cale vizuală este format de emergente nervul optic, nervul optic. Acest nerv este vizibil mai întâi în spatele ambilor ochi. De acolo, optica nervi aleargă înapoi și central prin orificiul ocular și formează așa-numita chiasmă optică, intersecția căilor vizuale, în fața creier stem.

Aici fibrele nazale ale nervul optic traversa. Fibrele nervoase sunt numite tractus opticus în cursul următor. Un tractus optic pe fiecare parte se deschide în diencefal.

De aici fibrele duc la cortexul vizual primar și secundar. Intersecția căilor vizuale are loc în punctul în care se întâlnesc căile vizuale ale ambilor ochi. Aceasta se află între orificiile oculare și tulpina creierului.

La intersecția căilor vizuale, fibrele nervoase centrale nazale trec spre partea opusă. Fibrele nervoase exterioare și temporale rămân pe partea lor și nu se încrucișează. După intersecția căilor vizuale, fiecare cale vizuală conține o porțiune de fibre nazale și o porțiune de fibre nervoase temporale. Aceasta înseamnă că stimulii din jumătatea dreaptă a câmpului vizual sunt procesate în creierul stâng și stimulii din jumătatea stângă a câmpului vizual sunt procesate în creierul drept.

Funcția căii vizuale

Calea vizuală servește pentru a transmite impresii vizuale și semnale de la ochi la creier. Transportul acestor informații convertite în semnale electrice este necesar pentru a percepe impresiile vizuale. Dacă impresiile vizuale nu au fost transmise către cerebrul, nu am fi capabili să percepem ceea ce vedem.

Calea vizuală este, de asemenea, legată de sensul echilibra și control reflex, printre alte lucruri. Dacă impresia ochiului diferă de cea a organul echilibrului, poziționalul reflex compensa. Pe o navă care se legănă în umflătură, atât ochii, cât și organul echilibrului/ organul vestibular percepe fluctuațiile și activează mușchii corespunzători, astfel încât să putem continua să rămânem fermi.