Termenul de criză nervoasă este denumirea colocvială pentru o reacție acută a corpului la psihologice extreme stres, caracterizată prin reacții fizice și emoționale bruște ale persoanei afectate. Cauzele unei crize nervoase pot varia. Dacă condiție persistă, ajutor profesional sub formă de vorbi și terapia comportamentală, care nu este rareori susținută de medicamente, devine de obicei necesară.
Ce este o criză nervoasă?
Agitatia de zi cu zi, tensiunea și frământările interioare, pot conduce la o criză nervoasă pe termen lung. O criză nervoasă este declanșată de o situație extrem de stresantă psihologic pentru persoana afectată. Astfel de situații pot fi evenimente precum accidente, experiențe de violență, pierderea unei persoane dragi sau în curs de desfășurare stres în mediul privat sau profesional. Aceste evenimente, cunoscute și sub numele de traume, reprezintă o situație acută sau latentă pentru persoana afectată în care este complet copleșită și incapabilă să facă față. Continuarea situației duce la o supraîncărcare a corpului și în cele din urmă la o defecțiune. În funcție de apariția crizei nervoase și de persistența simptomelor acesteia, se face distincția între acută stres tulburare (criză nervoasă care apare pe termen scurt și durează câteva ore până la câteva săptămâni imediat după un eveniment) și tulburare de stres post-traumatică (afectare psihologică sau socială care durează mai mult de patru săptămâni). Criza nervoasă acută nu este considerată o tulburare, dar se consideră o reacție psihologică normală la o experiență extraordinară. Dacă este prezentă o criză nervoasă post-traumatică, aceasta este denumită o boală care trebuie tratată. Dacă nu există o îmbunătățire semnificativă chiar și după trei luni, boala devine tulburare cronică de stres post-traumatic.
Cauze
În general, stresul poate fi citat ca fiind cauza tuturor tulburărilor de stres. Diferitele tipuri de stres provoacă o tensiune psihologică enormă și pot fi declanșate de evenimente acute sau cronice. Evenimentele acute pot fi, de exemplu, un accident sau o crimă violentă. Dezastrele naturale și războaiele reprezintă, de asemenea, o situație acută de stres. În acest caz, evenimentul poate deveni un traumatism și deci un factor declanșator de stres nu numai pentru cei implicați direct, ci și pentru martori sau ajutoare. Pierderea unei persoane dragi poate fi, de asemenea, traumatică. Exemple de stres care nu este acut, ci mai degrabă constant, pot fi presiuni psihologice persistente într-un mediu privat sau profesional sau persistente tulburări de anxietate (fobii). În fiecare caz, stresul persistent previne o recuperare fizică și psihologică suficientă a organismului. Faptul că cineva suferă o criză nervoasă ca urmare a unor astfel de evenimente depinde în mare măsură de strategiile de coping personale pe care să se recurgă. De exemplu, persoanele vulnerabile din punct de vedere psihologic care au un sprijin social redus sunt mai predispuse să dezvolte o tulburare de stres sau sunt mai puțin capabile să se recupereze după această tulburare.
Simptome, plângeri și semne
Simptomele în faza acută a unei crize nervoase diferă de simptome și plângeri în faza de procesare ulterioară. O criză nervoasă poate fi anunțată, de exemplu, de greaţă, transpirație abundentă, tremurături sau palpitații și, uneori, prin tulburări de percepție. Nu este neobișnuit ca cei afectați să aibă sentimentul că sunt alături de ei și nu mai controlează reacțiile lor emoționale și acțiunile iraționale. Comportament agresiv sau apatic, ca în şoc, poate fi de asemenea observat. Imediat după faza acută, multe persoane afectate suferă de un sentiment extrem de neputință și vid. Pentru ei, pare să nu existe nicio ieșire din situație în acest moment. Această fază este adesea caracterizată prin lipsă de disperare, disperare și epuizare fizică și mentală. În faza de procesare care urmează, coșmarurile sau flashback-urile pot apărea mai frecvent și pot exista stări depresive, tulburări de somn, probleme digestive, atacuri de panica sau chiar crize repetate de plâns. Simptomele scad de obicei în timpul fazei de procesare și, în cel mai bun caz, dispar complet. Dacă tulburarea de stres se dezvoltă într-o fază post-traumatică sau cronică, pot apărea tulburări mentale grave dacă nu este tratată sau dacă este tratată incorect. Astfel, nu este neobișnuit ca cei afectați să dezvolte un tulburare de personalitate cu depresiune, uneori comportament agresiv, incapacitatea de a forma legături personale și chiar o susceptibilitate crescută la sinucidere.
Complicațiile
Ultimele plângeri reprezintă, de asemenea, cele mai periculoase complicații asociate cu crize nervoase. Tratamentul acestor tulburări concomitente necesită mai întâi o gestionare atentă și direcționată a traumei declanșatoare ca parte a profesionistului terapie. Dacă aceasta terapie nu se efectuează sau se realizează într-un mod greșit sau dacă represiunea și o atitudine defensivă generală din partea persoanei afectate împiedică tratamentul, care este uneori necesar pentru o perioadă mai lungă de timp, o manifestare cronică și agravarea este de așteptat simptomatologia, ceea ce uneori face imposibilă continuarea pacientului conduce o viață autodeterminată.
Când ar trebui să vezi un doctor?
După cum s-a descris mai devreme, o reacție acută la stres poate dura de la câteva ore la câteva săptămâni. Dacă persoana afectată are strategii suficiente și adecvate pentru a face față situației în mod independent cu o anumită odihnă, timpul liber este adesea suficient pentru a trece peste traumă. Primul port de apel pentru plângeri de orice fel este medicul de familie, care inițial va emite o factură de boală pe baza simptomelor. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă mai mult de trei până la patru săptămâni, un specialist sau psiholog ar trebui consultat în consultare cu medicul de familie. În general și ca măsură preventivă, aceasta ar trebui, de asemenea, luată în considerare fără o criză nervoasă reală în cazul epuizării care apar în mod regulat și a dispozițiilor depresive.
| Sfat: În plus față de rezervarea telefonică, onorată de timp, programările medicului pot fi acum rezervate destul de ușor online. Cu ajutorul Doctolib, o întâlnire cu un specialist poate fi făcută cu doar câteva clicuri și în afara orelor oficiale de birou. |
Diagnostic
Programarea cu psihologi sau psihoterapeuți este, din păcate, în funcție de regiune, relativ dificilă. Cu toate acestea, pentru cazurile acute, există numere de urgență în care specialiștii instruiți pot asculta și cel puțin oferă indicii inițiale despre cum să procedăm până la depășirea situației. În multe cazuri, prin urmare, inițial medicul de familie va conduce interviul inițial cu o persoană afectată. Un istoric detaliat al pacientului istoricul medical, simptome și factori de risc este o parte esențială a examinării. Dacă este necesar, este organizată o trimitere către un specialist. Adesea, poate fi recomandabil să efectuați și o examinare a simptomelor fizice. Diagnosticul tulburării de stres acut rezultat din traume este de obicei pus de către un specialist dacă sunt prezente următoarele condiții: Persoana afectată s-a confruntat recent cu un eveniment care, din cauza gravității sale, reprezintă un stres extraordinar. Astfel de evenimente pot fi, de exemplu, experiența directă sau indirectă (ca martor ocular sau ajutor) a morții sau a unei vătămări grave amenințate sau reale. De atunci, apar diverse simptome fizice și psihologice și plângeri atribuite evenimentului și afectează masiv persoana în cauză. Dacă aceste sau alte plângeri, care pot include dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit, dificultăți de concentrare sau iritabilitate și agresivitate crescute, continuă să apară în termen de șase luni de la eveniment, diagnosticul se deplasează către tulburarea de stres post-traumatic. Diagnosticul poate fi complicat de faptul că simptomele pot apărea atât imediat după ce suferiți un traumatism, cât și cu o întârziere de mulți ani până la decenii. În cazuri extreme și o evoluție cronică de-a lungul mai multor ani, se poate diagnostica o schimbare continuă a personalității după stres extrem.
Tratament și terapie
Criză nervoasă acută:
În funcție de persoana afectată și de măsura în care poate prelua sau dezvolta strategii individuale și independente pentru a face față situației extrem de stresante, tulburarea de stres acut nu necesită adesea alte terapii. măsuri. În mod ideal, simptomele și plângerile ar trebui să dispară singure după un timp relativ scurt. Tulburare de stres post-traumatic:
Dacă simptomele nu dispar și există riscul de apariție gravă boală mintală, medicul și pacientul ar trebui să convină în comun asupra etapelor ulterioare ale tratamentului. În cazuri extreme, primul pas este de a preveni pacientul să se sinucidă internându-l la spital. Ulterior și, de asemenea, în cazul terapiilor ambulatorii, diverse abordări sunt de obicei amestecate pentru a oferi cel mai bun sprijin posibil persoanei afectate pentru a face față evenimentelor traumatice printr-un tratament cuprinzător și complex. Astfel, în multe cazuri, cognitiv terapia comportamentală se folosește, în care confruntarea cu experiența traumatică are loc în sesiuni individuale sau de grup. Se caută o reorientare orientată spre rezultate și reconsiderarea situației. Această abordare poate fi însoțită de droguri terapie, care poate reduce simptomele însoțitoare, cum ar fi insomnie și dureri de cap sau au un efect general de ridicare a dispoziției. Preparate din plante precum valeriană și hamei pentru produse calmante sau homeopate, uneori, se poate obține și succes rapid. Mișcarea și relaxare tehnicile joacă adesea un rol semnificativ în terapie. Exercițiu fizic, meditaţie or antrenament autogen ajuta atat corpul cat si mintea sa reduca mai bine stresul. În același timp, o rutină zilnică reglementată și echilibrată, una sănătoasă dietă și perioadele fixe de odihnă ajută, de asemenea, să conducă viața de zi cu zi într-o direcție armonioasă.
Perspectivă și prognostic
Prognosticul după declanșarea unei reacții acute de stres este foarte bun. De obicei, simptomele dispar de la sine în câteva zile până la săptămâni. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă și progresează către stres post traumatic, șansele de recuperare rapidă scad în funcție de persistența netratării. Astfel, dacă o reacție de stres persistentă amenință, ar trebui solicitat ajutor profesional cât mai curând posibil. Deoarece crizele nervoase au un curs foarte individual, în funcție de istorie, evenimentul la îndemână și strategiile de coping care pot fi recuperate, auto-motivația consecventă, ajustarea zilnică susținută și modificarea comportamentului sunt cele mai bune condiții prealabile pentru recuperarea completă.
Prevenirea
Deoarece evenimentele traumatice se întâmplă de obicei nepregătite, ele sunt dificil sau imposibil de influențat și, astfel, de prevenit. Prevenirea aici este posibilă doar într-o măsură limitată, evitând anumite situații de la început sau având grijă specială pentru a le evita. Situația este diferită în cazul stresului persistent sau tulburări de anxietate. Dacă există acest pericol, pot fi luate măsuri preventive printr-o pregătire comportamentală orientată sau printr-o schimbare a circumstanțelor vieții.
Post-Operație
Defecțiunea nervoasă necesită îngrijiri ulterioare consistente pentru a crea condițiile optime pentru a preveni recidiva. Acest lucru poate fi conceput în colaborare cu un psiholog, dar și cu medicul de familie. În acest context, este important să știm cât de intensă a fost criza nervoasă, dacă poate fi legată de o experiență specifică sau este o expresie a unui stres permanent și dacă este prima dată sau a apărut mai frecvent. Acești factori sunt luați în considerare într-un concept individualizat de îngrijire ulterioară. În cazul unui eveniment declanșator specific pentru criza nervoasă, discuțiile cu prietenii și familia ajută adesea în ceea ce privește procesarea durabilă. Dacă cauza este, de exemplu, stresul permanent la locul de muncă sau în viața de zi cu zi, îngrijirea ulterioară include reducerea acestora factorii de stres cât mai bine posibil. Îngrijirea ulterioară ar trebui să ofere, de asemenea, odihna necesară regenerării și să restabilească treptat capacitatea pacientului de a face față stresului. Relaxare exercițiile și sportul sunt adesea foarte utile. În domeniul sportiv, blând rezistenţă antrenamentul fără nicio supraîncărcare este posibil, dar jocurile fără niciun caracter competitiv sunt, de asemenea, ideale. În relaxare zona, PMR (relaxare musculară progresivă) este recomandat, la fel antrenament autogen. Problemele de adormire pot fi reduse cu călătoriile fanteziste sau cu muzica liniștitoare. yoga de asemenea, reechilibrează mintea, spiritul și corpul prin fizică și exerciții de respirație, relaxare și meditaţie.
Iată ce poți face singur
Ascultarea propriului psihic și atenția asupra reacțiilor fizice și a dispozițiilor sunt deosebit de importante atunci când există o amenințare de suprasolicitare din cauza stresului profesional sau personal. Dacă este previzibil că o situație stresantă va dura mai mult, ar trebui să încercați să evitați această situație, creați puncte de retragere sau cel puțin permiteți-vă o odihnă suficientă. Este foarte important să dormi suficient; a merge la culcare devreme și a vă relaxa citind oferă îmbunătățiri semnificative cu un efort relativ mic. O perioadă scurtă de timp reduce adesea semnificativ stresul și ajută la găsirea de noi căi și noi rezistenţă. Prin urmare, pauzele de relaxare planificate prin sport sau hobby sunt foarte importante pentru un general pozitiv condiție. În cazul reacțiilor acute de stres, pe bază de plante sedative de la farmacie se poate folosi și. Printre altele, remedii cu valeriană or hamei sunt potrivite. În cazurile mai severe, o rețetă sedativ cu un efect relaxant și calmant poate ajuta și pe termen scurt. Deoarece ingredientele active produc o dependență pe termen lung, această măsură ar trebui să fie recursă numai în situații de urgență individuale și absolute.
