Conducerea și contracția excitației
Excitația electrică a inimă mușchiul este efectuat de un sistem de conducție cardiacă, care, ca și în cazul mușchilor netezi, se bazează pe prezența descărcării spontane (depolarizare) stimulator cardiac celule. Prima instanță a acestui sistem este așa-numitul nodul sinusal, primar stimulator cardiac. Aici inimă rata este stabilită la aproximativ 60 până la 80 de bătăi pe minut pentru persoanele sănătoase.
De la nodul sinusal, excitația este transmisă către mușchii celor două atrii. Acestea se contractă și transmit excitația către Nod AV, care este situat între atrii și ventriculi. După un moment de întârziere în acest nod, excitația este transmisă în cele din urmă către inimă mușchiul ventriculilor prin mănunchiul His, picioarele Tawara și în cele din urmă fibrele Purkinje.
Această transmisie are loc, de asemenea, prin joncțiuni gap și nu prin fibre nervoase speciale. Excitația determină contractarea camerelor inimii și astfel golirea sânge care rămâne în ele în adiacent nave. Deci, puteți distinge între două faze diferite ale fiecărei bătăi a inimii: există diastolă, în care mușchii inimii camerelor se relaxează și cavitățile se umplu cu sânge.
Aceasta este întotdeauna urmată de sistolă, în care celulele musculare ale camerelor inimii se tensionează și acumulează o presiune atât de mare încât sânge poate fi în cele din urmă pompat din inimă. Dacă există fluctuații pe termen scurt în tensiune arterială (de exemplu, dacă vă ridicați brusc după ce vă culcați mult timp și tensiunea arterială scade relativ brusc datorită faptului că sângele se scufundă inițial în picioare), mușchiul inimii își poate regla în primul rând activitatea în sine, fără a avea pentru a porni creier tulpina sau autonomia sistem nervos. Acest lucru se realizează prin așa-numitul mecanism Frank-Starling, care se bazează pe preumplerea inimii și după încărcare, adică presiunea din aval nave în care trebuie împins sângele.
Toate articolele din această serie:
