Complicațiile
Următoarele complicații pot apărea ca urmare a bolii diverticulare a esofagului:
- Alimentele prinse pot servi drept teren de reproducere pentru germeni (bacterii). Acest lucru poate duce la o inflamație a membranei mucoase a esofagului (esofagita). La rândul său, procesele inflamatorii pot provoca sângerări ale esofagului membranei mucoase.
Dacă o inflamație cronică duce la modificări ale țesutului esofagian, se pot dezvolta conducte de infecție tubulară, așa-numitele fistule, care pot crea o conexiune cu structurile învecinate, în special cu alte organe goale.
- Regurgitarea reziduurilor alimentare poate provoca inhalare dintre aceste reziduuri alimentare (aspirație), mai ales noaptea. Acest lucru poate duce la severitate repetată (recurentă) pneumonie (pneumonie de aspirație) și puroi ulcere în plămâni (pulmonare abces).
- În cazuri foarte rare, întinderea excesivă a diverticulului poate duce la o ruptură (ruptură) a peretelui diverticular. Acest lucru permite trecerea chimului în piept cavitate. Acest lucru poate provoca o inflamație a mediastinului care pune viața în pericol (mediastinita).
- Pacienții cu diverticul esofagian au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta o tumoare esofagiană malignă (carcinom esofagian). Iritarea cronică a esofagului membranei mucoase poate declanșa procese de remodelare a țesuturilor, care în cel mai rău caz pot duce la dezvoltarea tumorii.
Diagnostic
Radiografie - frotiu de pap: în timpul acestei examinări esofagul este radiografiat în timp ce pacientul înghite un mediu de contrast cu raze X. Mediul de contrast se aplică pe peretele esofagului, după care devine accesibil pentru evaluare. O trăsătură caracteristică a bolii diverticulare este apariția unui bombat esofagian rotund, cu formă de sac.
Acest lucru este utilizat deoarece există un risc deosebit de mare ca agentul de contrast să fie aspirat (inhalat) în plămâni. Dacă un mediu de contrast non-solubil în apă ar pătrunde în plămâni, acest lucru ar avea ca rezultat o reacție a corpului străin (reacția corpului la mediul de contrast) și inflamația plămân țesut, care este dificil de tratat. Videofluoroscopie dinamică (examen radiologic de înghițire): Această metodă de examinare este semnificativ mai puțin radiotoxică și mai informativă decât clasica Radiografie a inghiti.
Cu o cameră digitală esofagul este filmat și înregistrat în timpul actului de înghițire. Sacculația diverticulară și în special tulburările de mișcare ale esofagului în timpul actului de înghițire pot fi bine diagnosticate. Un alt avantaj este acela că în evaluarea tulburărilor mișcării esofagiene în timpul examinărilor repetate, sunt posibile comparații cu imaginile anterioare și progresul terapiei poate fi documentat.
Esofagomanometrie (măsurarea presiunii esofagiene): În această procedură, un tub subțire (cateter) este introdus mai întâi prin nas în stomac și apoi retras încet spre gură, prin care pacientul trebuie să înghită puțină apă în mod regulat. Când cateterul este tras înapoi, presiunea esofagiană internă este măsurată permanent la capătul cateterului. O grafică pe computer arată condițiile de presiune de-a lungul cursului esofagului.
Disfuncțiile esofagului pot fi diagnosticate în acest fel. Cu această examinare, pot fi detectate tulburări funcționale ale esofagului, deoarece pot apărea în zona mușchiului sfincterului esofagian inferior în contextul formării diverticulului epifrenal. Deoarece diverticulii de tracțiune parabronșică nu au o creștere internă a presiunii peretelui esofagian ca cauză a formării lor, examinarea acestui tip de diverticuli nu este semnificativă. Endoscopie (esofagian gastroscopie): „Endoscopia” (endoscopia) esofagului nu este o procedură standardizată pentru diagnosticarea unui diverticul.
Se utilizează atunci când rămân incertitudini din examinările anterioare (confirmarea diagnosticului, excluderea tumorii), complicațiile trebuie evaluate (inflamație) sau o probă de țesutbiopsie) este necesară. Într-o gastroscopie, o cameră cu tub flexibil (endoscop) este „înghițită” de pacient în timpul anesteziei ușoare, care apoi transmite imagini ale interiorului esofagului și stomac la un monitor.Cel mai frecvent motiv pentru efectuarea unui endoscopie este de a exclude o tumoare esofagiană. În cazul bolii diverticulare, endoscopie trebuie efectuat cu o atenție deosebită, deoarece peretele diverticular nu este foarte stabil și poate fi ușor perforat cu endoscopul.
