Cobalamina (vitamina B12): evaluarea siguranței

Grupul de experți al Regatului Unit pe Vitamine și Minerale (EVM) evaluat ultima dată vitamine și minerale pentru siguranță în 2003 și a stabilit așa-numitul nivel superior sigur (SUL) sau nivel de îndrumare pentru fiecare micronutrienți, cu condiția să fie disponibile date suficiente. Acest SUL sau nivelul de orientare reflectă cantitatea maximă sigură de micronutrienți care nu va provoca efecte secundare atunci când este luată zilnic din toate sursele pentru o viață.

Aportul zilnic maxim sigur pentru vitamina B12 este de 2,000 pg. Aportul zilnic maxim sigur pentru vitamina B12 este de 800 ori aportul zilnic recomandat de UE (Valoarea de referință a nutrienților, VNR).

Această valoare se aplică adulților cu vârsta de cel puțin 19 ani și ia în considerare doar aportul de vitamina B12 din dietă suplimente pe lângă aportul dietetic convențional. Nu se aplică femeilor însărcinate sau care alăptează din cauza lipsei studiilor.

Până în prezent, nu există efecte secundare adverse ale aportului excesiv de vitamina B12, ambele din cele convenționale dietă și suplimente, au fost observate.

Datele din NVS II (National Nutrition Survey II, 2008) privind aportul zilnic de vitamina B12 din toate sursele (convențional dietă și suplimente) indică faptul că o cantitate de 2,000 µg de vitamina B12 pe zi este departe de a fi atinsă.

Numeroase studii au găsit nr efecte adverse pentru diferitele forme de vitamina B12 (cianocobalamină, hidroxicobalamină și metilcobalamină) în cantități mari. Aportul zilnic de cianocobalamină în cantități de 4,500 µg în două săptămâni, 2,000 µg într-un an și 1,000 µg în mai mulți ani a rămas fără efecte secundare discernabile. Nu efecte adverse au fost, de asemenea, observate la administrarea a 300 µg de hidroxicobalamină zilnic timp de un an și 6,000 µg de metilcobalamină zilnic timp de 12 săptămâni. Înalt-doză vitamina B12 orală terapie la 5,000 µg pe lună luate timp de cinci ani, de asemenea, a arătat nr efecte adverse.

Siguranța vitaminei B12 chiar și la doze mari poate fi atribuită, printre altele, faptului că cantitatea absorbabilă din intestin este limitată fiziologic și nu poate fi crescută după bunul plac. Adică, cu un aport excesiv, doar o mică porțiune este de fapt absorbită.