Celulele etmoidale

Anatomie

Osul etmoid își prinde numele de pe placa etmoidă (lamina cribrosa), care, ca o sită, are numeroase găuri și se găsește în față craniu (viscerocranium). Osul etmoid (Os ethmoidale) este o structură osoasă între cele două orificii (orbitae) din craniu. Formează una dintre structurile centrale ale sinusuri paranazale.

Structura interioară este formată din celulele etmoidale aerate (pneumatizate) (Cellulae ethmoidalis). Labirintul acestor celule (Labyrinthus ethmoidale) este separat de septuri osoase (septuri). Celulele etmoidale pot fi împărțite în anterior și posterior (Cellulae ethmoidales anteriores și Cellulae ethmoidales posteriores).

Celulele etmoidiene anterioare sunt conectate la pasajul nazal mediu (Meatus nasi medius), celulele posterioare la pasajul nazal superior (Meatus nasi superior). Unii autori diferențiază în continuare și le numesc celule etmoidiene medii (Cellulae ethmoidales mediale). Celulele etmoidiene se învecinează (în spate) în partea inferioară a sinusurilor sfenoidiene (Sinus sphenoidales), în partea superioară a bazei anterioare a craniu, osul frontal (Os frontale) și pe placa etmoidă (Lamina cribrosa), pe laturi sunt cele două orificii oculare, în față sunt unghiurile ochiului mijlociu (Angulus oculi) iar în spate sunt fosa mijlocie și frontală.

Aici există o apropiere anatomică de nervul optic (nervus opticus). Datorită peretelui „subțire de hârtie” (Lamina papyracea) dintre orificiile oculare și celulele etmoidiene, inflamația și tumorile se pot răspândi în ambele direcții. În zona plăcii etmoide subțiri, inflamațiile pot crește în interiorul craniului din cauza deteriorării. Există variante privind poziția celulelor etmoidale, care au nume proprii. Celulele Haller sunt situate în sinusul maxilarului iar celulele Onodi sunt situate în sinusul sfenoidal, unde se află în jurul nervul optic canal (Canalis opticus).

Funcția și sarcinile

Osul etmoid stabilizează orificiile osoase, le leagă de bulbul olfactiv (Bulbus olfactorius) și de regiunea frontală și separă cavitatea craniană și cavitatea nazală unul de altul. Împreună cu sept nazal, separă principalul cavitatea nazală în două zone asemănătoare oglinzilor, permițând astfel un grad de olfacție direcțională. Datorită găurilor din placa etmoidală, este posibil ca filamentele olfactive (Fila olfactoria) și sânge nave (A. ethmoidalis anterior, A. ethmoidalis posterior) pentru a intra în nas pentru a permite sânge circulație și sensibilitate a nas.

Celulele etmoidale permit, de asemenea, trecerea nervului nazociliar, o ramură a celui de-al cincilea nerv cranian (nervul trigemen). Acest lucru joacă un rol esențial în transmiterea stimulilor între ochi, maxilar (maxilar), maxilarul inferior (mandibula) și creier. O inghină osoasă, coaja de cocoș (Crista galli) împarte parțial placa de sită și servește ca atașament al falxului cerebral (Falx cerebri).

Ca structură centrală a sinusuri paranazale (Sinus paranasale), celulele etmoidale participă la climatizarea și izolarea termică a căilor respiratorii. Formarea cavităților economisește osul și greutatea. Împreună cu pasajul nazal central și deschiderile către sinusurile maxilare, celulele etmoidale anterioare fac parte dintr-o unitate funcțională (unitate ostiomeatală), care contribuie la un drenaj fiziologic al secrețiilor. Aceste și alte funcții și sarcini sunt discutate în mod controversat și fac parte din cercetările științifice care nu sunt încă complete.