Ce fac ca partener împotriva agresiunii? | Agresivitatea în depresie

Ce fac ca partener împotriva agresiunii?

În confruntarea cu agresiunea în parteneriat, se aplică aceleași reguli de conduită și maniere ca în orice contact interpersonal. Agresorului i se arată limite clare și este conștientizat că comportamentul de atac nu trebuie tolerat. Aici este util un limbaj și o expresie clare, care nu ar trebui să pară amenințătoare sau nerespectuoase, deoarece acest lucru poate inflama din nou comportamentul agresiv.

Motivele agresiunii ar trebui să fie găsite, de ce partenerul ar putea reacționa în acest fel. Constricțiile mentale pot juca un rol aici, în care pacientul își percepe mediul doar într-un mod redus și nu îl înțelege pe deplin, deoarece suferă de depresiune. La fel, un număr mare de oameni, de exemplu membrii familiei, atunci când vorbesc despre boală și strategii de abordare cu persoana deprimată, acționează și ca un atac.

Din acest motiv, persoana care ar trebui să fie întotdeauna cea mai de încredere persoană cu care să discute în legătură cu boala și comportamentul agresiv ar trebui să fie întotdeauna persoana cu cea mai mare încredere. Este esențial să solicitați ajutorul poliției în cazul unui comportament care îi pune în pericol pe ceilalți sau pe sine. Toate părțile implicate ar trebui să păstreze o distanță de siguranță pentru a nu irita inutil agresorul și pentru a păstra distanța față de propria lor siguranță.

Ce trebuie făcut atunci când agresiunea se întoarce împotriva sa?

Într-o simptomatologie în care agresivitatea se îndepărtează de mediul înconjurător și este îndreptată împotriva sa, este necesară o comunicare deschisă și înțelegătoare. Aici este important să luați în serios declarațiile rudelor, temerile și agresiunile. Disponibilitatea de a vorbi, în special din partea confidentului, este baza.

O rutină zilnică regulată cu mișcare integrată, cum ar fi mersul pe jos, poate reduce agresivitatea și poate opri cursul progresiv al depresiune. În acest moment, încercările de a motiva oamenii să se angajeze în toate activitățile ar trebui susținute, dar numai dacă se ține cont de voința persoanei afectate. În cazuri presupuse fără speranță, în care motivațiile și sprijinul nu aduc nicio schimbare, ar trebui implicate părți terțe.

Este de conceput aici să căutați ajutor medical, de exemplu de la un medic de familie care deja cunoaște persoana bolnavă și, prin urmare, are o bază de încredere. În plus, el sau ea are acces la opțiuni medicale și psihoterapeutice, cum ar fi terapiile cognitive și interpersonale comportamentale.