La fel ca Botezul, Confirmarea și Căsătoria, Ultimele rituri sunt un sacrament al Bisericii Romano-Catolice. Ultimele rituri, deoarece acestea puteau fi administrate bolnavilor grav până la sfârșitul anului 1973, arătau astfel: Un preot a uns ochii, urechile, nas, gură, mâinile și picioarele bolnavului, spunând următoarele fraze: „Prin această ungere sfântă și prin mila sa blândă, Domnul te iartă pentru ceea ce ai păcătuit văzând, auzind, vorbind, mirosind, atingând și făcând. Amin." Acest ritual creștin timpuriu poate fi urmărit până în Noul Testament. În antichitate, ungerea era văzută și ca un mijloc de vindecare. În arenă, luptătorii s-au frământat cu ulei înainte de a lupta pentru a scăpa lin de mânerele adversarului. Petrolul a ajutat, de asemenea răni vindeca mai repede.
„Extrema ungere” a fost înlocuită cu „ungerea bolnavilor”
În zilele noastre, „ultimele rituri” se numește „ungerea bolnavilor”. În acest proces, preotul unge doar fruntea (pentru suflet) și palmele mâinilor (pentru trup) și spune rugăciunea. În acest scop, de obicei se folosește ungerea uleiului bolnav binecuvântat de episcop ulei de măsline. Catolicii sau membrii unei biserici creștine care sunt grav bolnavi pot primi Ungerea bolnavilor.
Ungerea bolnavilor nu este un sacrament al morții
Mulți (greșit) înțeleg Extrema Ungere sau Ungerea Bolnavului ca fiind exclusiv o taină a morții, deoarece preotul a fost chemat la bolnavii terminali chiar în ultimul moment, adesea prea târziu. Cu toate acestea, rugăciunea și ungerea, conform sensului inițial, urmau să salveze bolnavul de moarte și să-l facă să se vindece. Biblia spune că Isus a vindecat mulți bolnavi. Prin urmare, a fost numit și „Heilland”. Ungerea este numită „Mashiah” în ebraică și a devenit „Mesia” în limba populară germană. Numele grecesc pentru ungere este „Chriein”, din care a derivat „Hristos” (cel uns).
