Care este natura unui eșec al câmpului vizual? | Scotoma

Care este natura unui eșec al câmpului vizual?

O pierdere a câmpului vizual este slăbirea sau chiar pierderea unei părți a câmpului vizual. Percepția vizuală este restricționată sau anulată în această zonă. Formele posibile de reprezentare pot fi:

  • Blițuri de lumină,
  • Puncte mici, de dans (așa-numitele Mouches volantes),
  • Modificări de culoare,
  • Petele întunecate sau dar
  • Total orbire.

Ce forme există?

A scotom mai întâi se poate distinge prin gradul de exprimare a acestuia. De exemplu, o pierdere completă a sensibilității, adică orbire, se numește absolut scotom, în timp ce o pierdere parțială a sensibilității se numește scotom relativ. În plus, scotoamele pot fi diferențiate în funcție de tiparul lor de pierdere.

Aceste forme speciale includ:

  • Scotom paracentral
  • Scotom central
  • Scotom de halba
  • Bjerrum-Skotom
  • Scotom centroececal
  • Punct de fixare scotom
  • Scotom sclipitor

Central scotom este o formă de pierdere a câmpului vizual care afectează câmpul vizual central (în zona fovea centrală) fără a afecta orb la fața locului. Dacă acesta din urmă este cazul, se numește scotom centrocecal. Un scotom central apare în contextul unei leziuni maculare sau optice leziuni ale nervilor.

Apare, de exemplu, în cazul opticii leziuni ale nervilor sub formă de papilită sau nevrită retrobulbară și poate fi astfel un semn precoce al scleroză multiplă. Scotomul paracentral este un defect de câmp vizual izolat (scotom) în zona bjerrum a câmpului vizual (secțiunea câmpului vizual care - din orb la fața locului - înconjoară macula într-un arc între 5 ° și 20 ° de la punctul de fixare în partea de jos și în partea de sus). Un scotom paracentral cu includere a orb la fața locului se numește scotom Seidel.

Diagnosticul scotomului

Dacă eșecurile câmpului vizual apar pentru prima dată, este recomandat urgent să vă consultați oftalmolog cât mai repede posibil. Cu cât simptomele persistă, cu atât prognosticul este mai rău. În istoricul medical, pacientul explică medicului simptomele sale și este întrebat despre bolile concomitente relevante, cum ar fi diabet, hipertensiune arterială or glaucom.

Acuitatea vizuală este apoi verificată și se determină dacă pacientul are o percepție distorsionată a mediului înconjurător. Folosind o lampă cu fantă (microscop special), sunt examinate structurile ochiului, de la partea anterioară cu cornee și lentile până la partea din spate a ochiului iar retina. În timpul oftalmoscopiei, punctul de viziune cel mai ascuțit, fovea centrală, care se află în centrul maculei (pata galbenă), este evaluat.