Bulbul olfactiv sau bulbus olfactorius procesează stimuli senzoriali din nas și face parte din calea olfactivă. Este situat la baza lobului frontal al creier și are tipuri speciale de neuroni numiți celule mitrale, perie și granule. Deteriorarea și afectarea funcțională a bulbului olfactiv duc la diferite tulburări olfactive.
Ce este bulbul olfactiv?
Simțul miros este unul dintre cele cinci simțuri umane și permite percepția olfactivă. Cu ajutorul ei, oamenii recunosc alimentele comestibile și percep feromonii. În plus, mirosul joacă un rol important în sensul gust și în detectarea pericolelor invizibile precum putregaiul sau fumul. Bulbul olfactiv este, de asemenea, cunoscut sub numele de bulbus olfactorius olfactiv. Numele este derivat din termenii latini pentru „bec” (bulbus) și „miros”(Olfacere).
Anatomie și structură
Anatomic, bulbul olfactiv se împarte în două unități structurale: Bulbul olfactiv principal (bulbus olfactorius propriu-zis) și bulbul olfactiv accesoriu (bulbus olfactorius accessorius). Bulbul olfactiv este situat la baza lobului frontal al creier, unde formează o structură alungită care iese din țesutul înconjurător. Se află pe placa de sită (lamina cribrosa) a osului etmoid (Os ethmoidale); osul etmoid reprezintă o parte a omului craniu. Osul nu formează o barieră impermeabilă în acest moment, ci are canale pentru olfactiv nervi (nervi olfactorii). Olfactivul nervi conectați becul olfactiv cu celulele senzoriale din nas. Contrar unei concepții greșite obișnuite, celulele olfactive nu sunt distribuite pe întregul perete interior al nas, dar sunt limitate la olfactiv membranei mucoase (regio olfactoria). Fila olfactorie sau filamentele olfactive sunt axonii acestor celule și formează împreună nervul olfactiv sau nervus olfactorius. Numai în bulbul olfactiv există o sinapsă în care semnalul nervos din nervul olfactiv trece la celulele mitrale ale bulbus olfactorius. Celulele mitrale sunt situate în al patrulea strat din exterior. Deasupra lor se află stratul plexiform exterior, stratul glomerular / stratul cu bile și stratul nervos. Mai departe în interiorul bulbului olfactiv, sub stratul celular mitral, se află stratul interior plexiform, precum și stratul celular granular.
Funcția și sarcinile
Bulbul olfactiv formează un sit intermediar în procesarea stimulilor olfactivi: informațiile din filamentele olfactive converg în el. Pentru funcția bulbului olfactorius, unul dintre cele șase straturi este deosebit de important: stratul celular mitral. Celulele sale au o formă de piramidă și colectează semnale de la 1000 de celule senzoriale individuale fiecare. La glomerulii sferici olfactorii, care se află în acest strat, sinapselor între celulele mitrale ale bulbului olfactiv și corzile olfactive sunt situate. În direcția opusă, spre mai sus creier zone, tractus olfactorius iese din bulbul olfactiv. Tractus olfactorius este format din aproximativ 30,000 de fibre nervoase individuale, fiecare provenind dintr-o celulă mitrală și formează ochiul acului pentru prelucrarea ulterioară a informațiilor olfactive. Numai prin bulbul olfactiv și tractus olfactorius acești stimuli senzoriali pot ajunge la bulbul olfactiv (tuberculum olfactorium), la nucleii septali și la girul parahippocampal. Creierul olfactiv este strâns legat de zonele creierului care procesează emoțiile; prin urmare, percepția mirosurilor generează adesea răspunsuri emoționale automate și poate declanșa amintiri. Acest proces poate implica amintiri pozitive, neutre și negative, dar este deosebit de bine cunoscut din contextul post-traumatic stres tulburare. In acest boală mintală, percepțiile olfactive și alți factori declanșatori pot determina suferința să retrăiască evenimente stresante. În sens pozitiv, mirosurile pot, de asemenea, promova bunăstarea generală în acest fel.
Boli
Leziuni multiple cauzate de leziuni, boli neurodegenerative și inflamatorii, malformații și alte afecțiuni patologice pot afecta sau preveni complet funcția bulbului olfactiv. În ambele cazuri, medicina se referă la disosmie centrală; în acest tip de tulburare olfactivă, olfactivă nervi precum și celulele senzoriale pot fi pe deplin intacte, dar procesarea la nivel cerebral este afectată. Disosmia reprezintă un termen general și poate fi împărțită în tulburări cantitative și calitative. Tulburările olfactive cantitative includ hiposmia, care se caracterizează prin percepția olfactivă afectată și anosmia, în care indivizii afectați nu mai pot miros orice în fapt sau în practică (anosmie funcțională). Capacitatea olfactivă crescută sau hipermosmia se pot manifesta în timpul sarcină sau se datorează bolilor care implică central sistem nervos. Exemplele includ psihoze - tulburări mentale asociate cu gânduri delirante, halucinații, și simptomatologie negativă, cum ar fi aplatizarea afectului - și epilepsie. Toate tulburările olfactive constituie boli numai atunci când sunt exprimate patologic. De exemplu, persoanele cu hiperosmie nu posedă pur și simplu un bun simț al mirosului, ci suferă de tulburarea olfactivă și de consecințele acesteia. În plus față de cele trei tulburări olfactive cantitative, există diverse tulburări calitative ale percepției olfactive. Persoanele cu euosmie percep stimulii ca fiind plăcuți, majoritatea fiind considerați neplăcuti; medicina numește caz opus cacosmia. Persoanele care suferă de disagnozie olfactivă sunt capabile să perceapă mirosuri, dar nu pot să le recunoască sau să le asocieze. În plus, tulburările din bulbul olfactiv pot conduce la fantasmă, care este percepția mirosurilor care nu sunt prezente. Fantosmia poate rezulta din stimularea defectuoasă a bulbului olfactiv, în care semnalele electrice sunt generate neintenționat în neuroni sau ajung la ele prin conexiuni incorecte. În contrast, în parosmie, mirosul declanșator este prezent, dar percepția subiectivă este modificată. Când oamenii confundă un miros cu altul sub influența anumitor emoții (dar nu și în alte condiții), medicii se referă la acesta ca pseudoosmie.
