Globus Pallidus: Structură, funcție și boli

Globul pallidus, numit și pallidum, este situat în zona centrală a creier, unde este responsabil pentru activarea tuturor proceselor de mișcare ale corpului uman. Din această funcție, este atribuită fișierului ganglionii bazali (nuclei bazali), care aparțin cerebrul și sunt situate sub cortexul cerebral.

Ce este globus pallidus?

Din punct de vedere al dezvoltării, palidul face parte din diencefal. Numele său german, tradus din latină, este „glob pal”. Acest nume se referă la aspectul microscopic aproape incolor al globus pallidus, care este compus din mulți neuroni mari și evident săraci cu pigmenți. Este înconjurat în creier de putamen, așa-numitul corp de coajă și separat de el printr-o lamelă de substanță albă. Substanța albă este compusă din fibre nervoase interconectate care conduc fluxurile de informații prin diferite creier zone. Această lamă este lamina medullaris lateralis (externa). În plus, lamina medullaris medialis (interna) separă pallidum într-o porțiune laterală sau exterioară (globus pallidus lateralis) și o porțiune medială sau interioară (globus pallidus medialis). Aceste două zone ale „globului pal” îndeplinesc fiecare sarcini diferite. Acestea pot fi descrise ca promovând mișcarea (pars externa) și inhibând mișcarea (pars interna). Totuși, aici, în conformitate cu funcția palidului, predomină partea care promovează mișcarea, care se traduce în cele din urmă în activități fizice concrete. Astfel, globul pallidus acționează ca o legătură cu striatul (corpul striat), precum și cu talamus (diencefal), din care provin impulsurile de mișcare. Alături de putamen și pallidum, nucleul caudat (caudatus) este una dintre zonele centrale ale ganglionii bazali. Ele dau naștere la reglarea întregului sistem motor la om. Pallidum se află cel mai îndepărtat spre interior în întreaga zonă a ganglionii bazali. Atașat la el într-un mod asemănător discului este putamenul, care la rândul său este îmbrățișat de caudat ca o coadă. De aici și denumirea de nucleu de coadă pentru nucleul caudat. Nucleii individuali ai ganglionilor bazali sunt delimitați de corpuri de fibre reciproc, precum și în raport cu diencefalul. Aceste mase fibroase sunt numite și capsule interne (capsula interna). Această capsulă se extinde și între caudat și putamen sub formă de dungi foarte înguste, motiv pentru care striatul este supranumit corpul striat.

Anatomie și structură

Globul palid primește impulsurile care inhibă mișcarea din striat și impulsurile care promovează mișcarea din talamus. Comenzile mai puternice care promovează mișcarea, la rândul lor, provin spre talamus. Acest lucru explică efectul predominant activ asupra sistemului locomotor al organismului. În același timp, nucleii bazali ca un întreg acționează ca un sistem de filtrare care permite mișcările dorite și posibile în orice moment, prevenind în același timp mișcările nedorite sau pur și simplu imposibile. Amenda echilibra între inhibarea și stimularea unei mișcări este specialitatea globus pallidus. Împreună, aceste două proprietăți evidențiază procesul de feedback extrem de complicat care are loc de mii de ori în fiecare minut, ca parte a activităților motorii unei persoane.

Funcția și sarcinile

Acest feedback este de natură pozitivă și se numește buclă neuronală. Pentru a preveni ca aceasta să conducă la excitația excesivă a sistemului motor, sunt necesare „amortizoare” constante sub forma impulsurilor care inhibă mișcarea. Această amortizare este asigurată de membrul palidal exterior cu așa-numitul nucleu subtalamic (corpul lui Luys). Acest nucleu din diencefal transmite semnale de excitare către membrul de paliu interior, unde sunt transformate în inhibitor sinapselor. Această buclă de feedback negativ încetinește activitatea întregului sistem motor și face ca acesta să nu scape de sub control. Dacă s-ar produce o astfel de „catastrofă de feedback”, de exemplu prin distrugerea nucleului subtalamic, persoanele afectate ar trebui să experimenteze o depășire a mișcărilor incontrolabile, atipice și asemănătoare convulsiilor extremităților. Aceste efecte sunt numite „balisme”, derivate din cuvântul grecesc „ballein” (a arunca). Se pot manifesta într-o persoană care se mișcă brusc în mod neregulat în public, ca și cum ar fi încercat să lovească fotbaluri puternice sau să arunce handbal. O persoană afectată în acest fel prezintă pericole posibile pentru alte persoane care nu sunt vizibile și nu poate preveni aceste mișcări cel puțin de unul singur.

Boli

Ganglionii bazali, cu palidul ca punct de sprijin, nu numai că controlează întregul așa-numit sistem motor voluntar, dar sunt implicați în sistemul complet al tuturor performanțelor umane vizibile extern. Astfel, ele au semnificație pentru domenii de acțiune, cum ar fi impulsul, inițiativa, planificarea, participarea, spontaneitatea și voința. Dacă căile complicate de comunicare din interiorul nucleilor bazali sunt perturbate, poate fi rezultatul degenerării premature (îmbătrânire) a celulelor nervoase afectate. Aceste procese pot conduce, de exemplu, la simptome ale bolii Parkinson. Alte posibile tulburări neurologice în acest sens includ atrofia multisistemică (MSA), mai multe sindroame distonice, Boala lui Huntington, ADHD, și Sindromul Tourette. Mai exact, în boala Parkinson, aceste degenerări determină pierderea mișcării (hipokinezie), instabilitate posturală, modificări ale tonusului muscular, scăderea sentimentului de miros, și tremur (tremur). Afectarea precedentă a ganglionilor bazali poate declanșa astfel de simptome deja la începutul anului copilărie stadiul de dezvoltare, de exemplu, după afectarea creierului ca urmare a oxigen deficienta. Depunerea de cupru în nucleii bazali poate provoca Boala Wilson, o tulburare care cauzează defecte complexe motorii și mentale. Acțiunile compulsive recurente pot fi explicate și prin deficiențe în zona globus pallidus. Astfel, așa-numitele tulburări tic se caracterizează prin faptul că, din cauza comutării defectuoase a ganglionilor bazali, apare o repetată secvență neregulată de mișcări, care devine ferm stabilită în comportamentul zilnic al persoanei bolnave și nu mai târziu să mai fie evitat.