Sinonime
Dinți, coroana dintelui, radacina dintelui, smalț, gume Medical: Dens Engleză: toothAnatomia este știința care se ocupă de forma și construcția corpului și a părților sale. Ceea ce se aplică întregului corp uman se aplică și părților sale individuale, inclusiv dintelui. Aproximativ vorbind, dintele poate fi împărțit în coroană, gât și rădăcină. Faceți clic aici pentru a merge la stomatologie.
Coroana dintelui
Se face distincția între părțile vizibile și nevizibile ale dintelui. Partea vizibilă, care se află deasupra gume și iese în cavitatea bucală, se numește coroana dintelui. Stratul cel mai exterior, ca să spunem așa acoperirea coroanei, este dintele smalț, este format din hidroxiapatită, un material anorganic care conține doar 1-2% substanță organică.
Hidroxilapatita are o structură prismatică, ceea ce îi conferă o anumită transparență. Dintele smalț este cea mai dură substanță a corpului. Sub smalț există un al doilea strat mult mai moale numit dentinei.
Dentina sau dentinei este mult mai moale decât smalțul, dar mai dur decât osul. Este intercalat cu tubuli de dentină fine în care există ramuri ale proceselor celulare care formează os. Ambele straturi nu sunt furnizate cu sânge.
Prin urmare, ele nu pot fi refăcute de corp în caz de deteriorare. Chiar în interiorul dintelui se află pulpa. Pulpa conține țesut conjunctiv, sânge nave și nervi și este conectat la întregul organism.
Forma pulpei este similară cu cea a dentinei. Pe parcursul vârstei, pulpa scade în dimensiune prin adăugarea de dentină secundară. Partea dintelui situată între coroană și rădăcină se numește col uterin. Este partea dintelui acoperită în mod normal de gingie de jur împrejur, la trecerea de la coroană la rădăcină. Aici se află și brazda gingivală (sulcus), unde este bacteriană placă mai întâi se instalează și, prin urmare, este deosebit de susceptibil la carie.
Forma coroanei și numărul rădăcinilor
Partea nevizibilă a dintelui este rădăcina dintelui, care se află în alveolă. Se compune din dentinei cu un strat exterior subțire, cimentul dinților. Țesut conjunctiv fibrele, parodonțiul, leagă cimentul de os și îl fixează astfel în alveolă.
Parodonțiul este astfel aparatul de fixare și suspendare care trebuie să reziste la presiunea enormă de mestecat. În interiorul rădăcinii dintelui există un așa-numit canal radicular, în care sânge nave iar fibrele nervoase din pulpă se îndreaptă spre capătul rădăcinii, vârful, de unde emerg și stabilesc astfel legătura cu întregul organism. La dinții cu rădăcini unice, acest lucru este drept, în timp ce la dinții cu mai multe rădăcini rădăcinile pot fi mai mult sau mai puțin ușor îndoite.
